 |
 |
||||||||||||||||||||||||||||||
 |
 |
 |
 |
 |
|||||||||||||||||||||||||||
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|||||||||||||||||||||
| Version 1.0 | |||||||||||||||||||||||||||||||
| .: L.T.D.P. :. | Update > 22 mai 2004 | ||||||||||||||||||||||||||||||
 |
|||||||||||||||||||||||||||||||
 |
|||||||||||||||||||||||||||||||
 |
|||||||||||||||||||||||||||||||
| In momentul in care trebuie
sa generalizezi ceva, acel ceva trebuie vazut de undeva de departe;
abia atunci se observa lucrurile in ansamblu si pe masura ce te apropii
se ivesc, pe rand, detaliile, defectele realul profund... Si dintre
toate acestea in momentul in care se extrage esenta iese la iveala ceea
ce merita tinut minte.
Asa e si cu EL... ...Liceul nostru imperfect, catapulta care ne lanseaza in zborul nesigur prin viata. Sa-l privim de sus, cel mai de sus, atat de sus incat nici sa-l vezi, atat de sus incat insasi Campia Turzii sa fie doar o bulina intre dealuri, pe langa Aries. Incet te apropii, vezi Gara, liniile ferate, trenul spre Cluj cu vagoanele mustind de nostalgii, vezi o fasie de asfalt care traverseaza oraselu'-municipiu; este E60-ul, soseaua de departe spre departe, firul de ata de care a atarnat viata noastra de liceeni. Pe "malul" ei stang - cum mergi spre Luna - sade de 50* de ani un L din care razbat si pana aici sus, atat de sus, urlete de copii si mai ales soneria obsedant de ragusita; speriat, cateodata o aud mai dimineata in locul taraiului desteptatorului. Incet si tot apropiind-ma ajung pe acoperisul scolii si pentru ca nu gasesc nimic interesant in bitum, cobor in curte. Zgomot. Gardianul plictisit - tot altul - privind agitatia obisnuita fiecarei pauze. Cateva patratele-paveze albastre dupa care se adapostesc ai nostrii bravi dascali din Pavel Dan, se misca si ele spre stiu ele unde. In drumul lor, de printre foi mai cade cate o absenta si se pierde intre inele de cerneala. Ah!... Si pe unii dintre ei, indoiti de varsta ii zarim pe pereti, pe panourile cu promotiile de altadata... Urla soneria. Urmeaza o liniste de mormânt. Vreo unu' doi (adica 12) se indreapta aparent timizi spre spatele scolii. O tigara, poate doua... etc. Restu, cei mustrati vocal... verbal raman la ora, tot vreo unu' doi asteptandu-se la un unu sau poate la un doi. Profesorii, mai plictisiti ca noi, isi spun poezia la catedra. Prin clasa apeluri, vibratii... forfote. Din cand in cand, apeland la dreptul pentru intimitate cate un coleg se cere la baie sa dea un telefon sau chiar sa dea un telefon. Sub fulgii din tavan ce cad pe noi, vreo doi scriu poezii. Lucrarile mototolite, din cuier, ajung langa pungi de bacherols zac in cosul de gunoi fara fund. Cu toate astea, la sfarsitul anului "absentii" aduc mentiuni si premii la concursuri, judetene si nationale. Ciudat... Al cui e meritul? "De pe unde le-au scos..." - se intreaba profesorii - "...Sa le fi cumparat cum "stim sigur" ca se cumpara motivarile?", si altele si altele... Nu conteaza... din pacate pe unii ii leaga 12 ani de viata de scoala asta si... pe langa faptul ca totul se petrece ca-ntr-o zonã crepusculara, viata de liceean e normala in Pavel Dan... ---------------------------- |
|||||||||||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||||||||||
 |
|||||||||||||||||||||||||||||||
| .: Alte poze cu Liceul Pavel Dan :. | |||||||||||||||||||||||||||||||
 |
 |
 |
 |
||||||||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||||||||||